sâmbătă, 15 aprilie 2017

               





     



                            Frumos
Tu eşti cel mai frumos dintre oameni, harul* este turnat pe buzele tale: de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie.
Frumos* este să lăudăm pe Domnul şi să mărim Numele Tău, Preaînalte,
Fiii noştri sunt ca* nişte odrasle, care cresc în tinereţea lor; fetele noastre, ca nişte stâlpi săpaţi frumos, care fac podoaba caselor împărăteşti.
Lăudaţi pe Domnul! Căci* este frumos să lăudăm pe Dumnezeul nostru, căci este* plăcut şi se cuvine să-L lăudăm*.
Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă şi zic: „Lucrarea mea de laudă este pentru Împăratul!” Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba!
Cerul gurii lui este numai dulceaţă, şi toată fiinţa lui este plină de farmec. Aşa este iubitul meu, aşa este scumpul meu, fiice ale Ierusalimului! –
Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că* omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.
Iată ce am văzut: este* bine şi frumos ca omul să mănânce şi să bea, şi să trăiască bine în mijlocul muncii lui cu care se trudeşte sub soare, în toate zilele vieţii lui pe care i le-a dat Dumnezeu; căci* aceasta este partea lui.
Ce frumoşi îţi sunt obrajii* în mijlocul lănţişoarelor de la gât şi ce frumos îţi este gâtul în mijlocul şirurilor de mărgăritare!
Ce frumos eşti, preaiubitule, ce plăcut eşti! Verdeaţa este patul nostru! –
Lemnarul întinde sfoara, face o trăsătură cu creionul, făţuieşte lemnul cu o rindea şi-i însemnează mărimea cu compasul; face un chip de om, un frumos chip omenesc, ca să locuiască într-o casă.
Ţinutul tău este în inima mărilor, şi cei ce te-au zidit te-au făcut desăvârşit de frumos.
Era frumos prin mărimea lui, prin întinderea ramurilor lui; căci rădăcinile îi erau înfipte în ape mari.
Îl făcusem atât de frumos prin mulţimea crăcilor lui, că-l pizmuiau toţi copacii Edenului, care se aflau în grădina lui Dumnezeu.”
Iată că tu eşti pentru ei ca un cântăreţ plăcut cu un glas frumos şi iscusit la cântare pe corzi. Ei îţi ascultă cuvintele, dar nu le împlinesc deloc.
Efraim este o mânzată* învăţată la jug, căreia îi place să treiere grâul, şi i-am cruţat gâtul său cel frumos; dar acum voi înjuga pe Efraim, Iuda va ara, şi Iacov îi va grăpa.”
Când a auzit Isus, le-a zis: „De ce faceţi supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine.
El le-a mai zis: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră.
Dar Isus le-a zis: „Lăsaţi-o în pace; de ce-i faceţi supărare? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine;
Pe* vremea aceasta s-a născut Moise, care era* frumos înaintea lui Dumnezeu. El a fost hrănit trei luni în casa tatălui său.
Să* trăim frumos, ca în timpul zilei, nu* în chefuri şi în beţii; nu* în curvii şi în fapte de ruşine; nu* în certuri şi în pizmă;
Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă prind într-un laţ, ci pentru ceea ce este frumos şi ca să puteţi sluji Domnului fără piedici.
Negreşit, tu mulţumeşti lui Dumnezeu foarte frumos, dar celălalt nu rămâne zidit sufleteşte.
Prin credinţă a fost ascuns Moise* trei luni de părinţii lui când s-a născut: pentru că vedeau că era frumos copilul şi nu s-au lăsat înspăimântaţi de porunca* împăratului.
Şi atunci, în loc de miros plăcut, va fi putoare; în loc de brâu, o funie; în loc de păr încreţit, un cap pleşuv*; în loc de mantie largă, un sac strâmt; un semn de înfierare, în loc de frumuseţe.
În vremea aceea, odrasla* Domnului va fi plină de măreţie şi slavă, şi rodul ţării va fi plin de strălucire şi frumuseţe pentru cei mântuiţi ai lui Israel.
El a crescut* înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea* nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.
Te-am înmulţit* cu zecile de mii, ca iarba de pe câmp. Şi ai crescut, te-ai făcut mare, ai ajuns de o frumuseţe desăvârşită; ţi s-au rotunjit ţâţele, ţi-a crescut părul. Dar erai tot goală, goală de tot.
Astfel, ai fost împodobită cu aur şi cu argint şi ai fost îmbrăcată cu in subţire, cu mătase şi cusături cu fir. Ai mâncat* floarea făinii, miere şi untdelemn. Erai de o frumuseţe desăvârşită*, ba ajunseseşi chiar împărăteasă.
Spune Tirului: „Tu, care* stai pe malul mării şi faci negoţ* cu popoarele unui mare număr de ostroave, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Tirule, tu ziceai: „Eu* sunt de o desăvârşită frumuseţe!”
„Fiul omului, fă un cântec de jale* asupra împăratului Tirului şi spune-i: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Ajunseseşi la cea mai înaltă desăvârşire, erai plin de înţelepciune* şi desăvârşit în frumuseţe.
Cedrii din grădina* lui Dumnezeu nu-l întreceau, chiparoşii nu erau de asemuit cu crengile lui, şi platanii nu erau ca ramurile lui; niciun copac din grădina lui Dumnezeu nu era ca el în frumuseţe.
Pe cine* întreci tu în frumuseţe? Coboară-te* şi culcă-te lângă cei netăiaţi împrejur!
Şi părţile trupului care par vrednice de mai puţină cinste, le îmbrăcăm cu mai multă podoabă. Aşa că părţile mai puţin frumoase ale trupului nostru capătă mai multă frumuseţe,



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Postări populare