Frumos
Tu
eşti cel mai frumos dintre oameni, harul* este turnat pe buzele tale: de aceea
te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie.
Frumos*
este să lăudăm pe Domnul şi să mărim Numele Tău, Preaînalte,
Fiii
noştri sunt ca* nişte odrasle, care cresc în tinereţea lor; fetele noastre, ca
nişte stâlpi săpaţi frumos, care fac podoaba caselor împărăteşti.
Lăudaţi
pe Domnul! Căci* este frumos să lăudăm pe Dumnezeul nostru, căci este* plăcut
şi se cuvine să-L lăudăm*.
Cuvinte
pline de farmec îmi clocotesc în inimă şi zic: „Lucrarea mea de laudă este
pentru Împăratul!” Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba!
Cerul
gurii lui este numai dulceaţă, şi toată fiinţa lui este plină de farmec. Aşa
este iubitul meu, aşa este scumpul meu, fiice ale Ierusalimului! –
Orice
lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul
veşniciei, măcar că* omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit,
lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.
Iată
ce am văzut: este* bine şi frumos ca omul să mănânce şi să bea, şi să trăiască
bine în mijlocul muncii lui cu care se trudeşte sub soare, în toate zilele
vieţii lui pe care i le-a dat Dumnezeu; căci* aceasta este partea lui.
Ce
frumoşi îţi sunt obrajii* în mijlocul lănţişoarelor de la gât şi ce frumos îţi
este gâtul în mijlocul şirurilor de mărgăritare!
Ce
frumos eşti, preaiubitule, ce plăcut eşti! Verdeaţa este patul nostru! –
Lemnarul
întinde sfoara, face o trăsătură cu creionul, făţuieşte lemnul cu o rindea şi-i
însemnează mărimea cu compasul; face un chip de om, un frumos chip omenesc, ca
să locuiască într-o casă.
Ţinutul
tău este în inima mărilor, şi cei ce te-au zidit te-au făcut desăvârşit de
frumos.
Era
frumos prin mărimea lui, prin întinderea ramurilor lui; căci rădăcinile îi erau
înfipte în ape mari.
Îl
făcusem atât de frumos prin mulţimea crăcilor lui, că-l pizmuiau toţi copacii
Edenului, care se aflau în grădina lui Dumnezeu.”
Iată
că tu eşti pentru ei ca un cântăreţ plăcut cu un glas frumos şi iscusit la
cântare pe corzi. Ei îţi ascultă cuvintele, dar nu le împlinesc deloc.
Efraim
este o mânzată* învăţată la jug, căreia îi place să treiere grâul, şi i-am
cruţat gâtul său cel frumos; dar acum voi înjuga pe Efraim, Iuda va ara, şi
Iacov îi va grăpa.”
Când
a auzit Isus, le-a zis: „De ce faceţi supărare femeii?
Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine.
El
le-a mai zis: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui
Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră.
Dar
Isus le-a zis: „Lăsaţi-o în pace; de ce-i faceţi
supărare? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine;
Pe*
vremea aceasta s-a născut Moise, care era* frumos înaintea lui Dumnezeu. El a
fost hrănit trei luni în casa tatălui său.
Să*
trăim frumos, ca în timpul zilei, nu* în chefuri şi în beţii; nu* în curvii şi
în fapte de ruşine; nu* în certuri şi în pizmă;
Vă
spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă prind într-un laţ, ci
pentru ceea ce este frumos şi ca să puteţi sluji Domnului fără piedici.
Negreşit,
tu mulţumeşti lui Dumnezeu foarte frumos, dar celălalt nu rămâne zidit
sufleteşte.
Prin
credinţă a fost ascuns Moise* trei luni de părinţii lui când s-a născut: pentru
că vedeau că era frumos copilul şi nu s-au lăsat înspăimântaţi de porunca*
împăratului.
Şi
atunci, în loc de miros plăcut, va fi putoare; în loc de brâu, o funie; în loc
de păr încreţit, un cap pleşuv*; în loc de mantie largă, un sac strâmt; un semn
de înfierare, în loc de frumuseţe.
În
vremea aceea, odrasla* Domnului va fi plină de măreţie şi slavă, şi rodul ţării
va fi plin de strălucire şi frumuseţe pentru cei mântuiţi ai lui Israel.
El
a crescut* înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un lăstar care iese dintr-un
pământ uscat. N-avea* nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă
privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.
Te-am
înmulţit* cu zecile de mii, ca iarba de pe câmp. Şi ai crescut, te-ai făcut
mare, ai ajuns de o frumuseţe desăvârşită; ţi s-au rotunjit ţâţele, ţi-a
crescut părul. Dar erai tot goală, goală de tot.
Astfel,
ai fost împodobită cu aur şi cu argint şi ai fost îmbrăcată cu in subţire, cu
mătase şi cusături cu fir. Ai mâncat* floarea făinii, miere şi untdelemn. Erai
de o frumuseţe desăvârşită*, ba ajunseseşi chiar împărăteasă.
Spune
Tirului: „Tu, care* stai pe malul mării şi faci negoţ* cu popoarele unui mare
număr de ostroave, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Tirule, tu ziceai: „Eu* sunt
de o desăvârşită frumuseţe!”
„Fiul
omului, fă un cântec de jale* asupra împăratului Tirului şi spune-i: „Aşa
vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Ajunseseşi la cea mai înaltă desăvârşire, erai plin
de înţelepciune* şi desăvârşit în frumuseţe.
Cedrii
din grădina* lui Dumnezeu nu-l întreceau, chiparoşii nu erau de asemuit cu
crengile lui, şi platanii nu erau ca ramurile lui; niciun copac din grădina lui
Dumnezeu nu era ca el în frumuseţe.
Pe
cine* întreci tu în frumuseţe? Coboară-te* şi culcă-te lângă cei netăiaţi
împrejur!
Şi
părţile trupului care par vrednice de mai puţină cinste, le îmbrăcăm cu mai
multă podoabă. Aşa că părţile mai puţin frumoase ale trupului nostru capătă mai
multă frumuseţe,
